Publicat pe 25/01/2022

Criza generată de pandemia de coronavirus a determinat Uniunea Europeană (UE) să își recalibreze poziția cu privire la colaborarea cu partenerii din întreaga lume, prin adoptarea unui nou model de abordare a economiei globale, cunoscut sub numele de autonomie strategică deschisă. Aceasta vizează integrarea priorităților economice, ale celor privind tranziția verde și digitală în politicile comerciale ale Uniunii, prin intermediul căreia se va urmări redresarea economică post – COVID și avansarea ambițiilor geopolitice ale Uniunii.

Cererea de metale rare necesare pentru tranziția verde și transformarea digitală – provocare pentru asigurarea autonomiei strategice

Angajamentul UE de a deveni neutră din perspectiva emisiilor de carbon până în anul 2050 presupune implementarea unui plan ambițios care vizează inclusiv transformarea economiei într-una durabilă și digitală. Acest parcurs, însă, necesită numeroase resurse, materii prime și metale rare, majoritatea fiind produse în țări din afara Uniunii Europene, în mod special în Asia.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, cererea de metale esențiale pentru tehnologiile energetice verzi va crește de circa 4 ori până în 2040, față de 2020, până la circa 27 milioane de tone. Din aceste considerente, creșterea cererii de metale vitale pentru energia verde riscă să dezechilibreze piețele. Astfel, pentru a veni în sprijinul companiilor și a noilor industrii ale viitorului european, UE a dezvoltat Alianța Europeană a Materiilor Prime cu scopul de a consolida reziliența și autonomia strategică a UE pentru lanțurile valorice de metale rare și magneți. În acest mod, UE urmărește să își dezvolte propria capacitate de extracție, prelucrare, reciclare, rafinare și separare a materiilor prime rare.

În egală măsură, întrucât materiile prime sunt cruciale pentru economia Europei, pentru a face față acestei provocări, Comisia Europeană a creat o listă de materii prime critice pentru UE, care face obiectul unei revizuiri și actualizări periodice. Potrivit comunicării Comisiei Europene din septembrie 2020, lista revizuită a materiilor prime de importanță strategică includea 30 de materiale, între care pământuri rare, bauxită, litiu, titan și stronțiu. Uniunea Europeană estimează că pentru a atinge neutralitatea din punct de vedere climatic, blocul comunitar va avea nevoie de 18 ori mai mult litiu și de 5 ori mai mult cobalt în 2030 fața de cererea din prezent. De asemenea, creșterea cererii de aprovizionare cu metale rare utilizate în magneți pentru vehicule electrice sau tehnologii digitale va crește de 10 ori până în 2050, context în care promovarea investițiilor și a inovației în UE va reprezenta o prioritate majoră. În egală măsură, pentru a suplini necesarul de materie primă critică se are în vedere promovarea reciclării metalelor rare și, acolo unde este posibil, o creștere a producției în UE.

Potențiale soluții pentru asigurarea autonomiei strategice: diversificarea furnizorilor de materii prime rare și dezvoltarea unităților de producție în statele membre UE

Pandemia de Covid-19 a scos la iveală, în egală măsură, modul spontan în care lanțurile valorice globale pot fi perturbate, subliniind în acest sens nevoia critică de a le organiza, în special acolo unde sursele de materii prime sunt concentrate și există un risc ridicat pentru întreruperea aprovizionării. Astfel, ținând cont de faptul că China furnizează aproximativ 98% din aprovizionarea UE cu pământuri rare (componente esențiale pentru fabricarea bateriilor de toate tipurile sau a turbinelor eoliene), Turcia asigură 98% din aprovizionarea UE cu borat, iar Africa de Sud asigură 71% din necesarul UE de platină, UE se bazează pe companii unice din UE doar pentru aprovizionarea cu hafniu și stronțiu. În acest context, UE a ajuns la concluzia că pentru a-și îmbunătăți reziliența lanțurilor valorice de materii prime esențiale va fi necesară diversificarea furnizorilor și încheierea a noi parteneriate.

În acest proces, este important de menționat că parteneriatele existente ale UE reprezintă o bază bună pentru diversificare. Astfel, în domeniul materiilor prime, Comisia Europeană a sesizat oportunitatea cooperării cu Ucraina.  Din lista celor 30 de materii esențiale, 21 dintre acestea se găsesc în Ucraina, care extrage 117 dintre cele 120 de minerale utilizate la scară globală.

De asemenea, Groenlanda este al doilea mare deținător de metale rare după China, care ar putea asigura întreg necesarul Americii și Europei. Companiile chineze se află în concurență cu cele din Australia, care sunt susținute de Alianța Europeană a Materiilor Prime menită să potențeze producția de minerale critice și să reducă dependența de metalele rare furnizate de China. Până în prezent, Alianța a identificat 14 proiecte care acoperă lanțul valoric de la minerit (Finlanda, Norvegia, Suedia), separare (Polonia), metalurgie (Estonia), reciclare (Belgia și Franța) și fabricarea de magneți (Germania și Slovenia). Investiția cumulată de 1,7 miliarde de euro ar crește producția europeană de magneți de la 500 de tone pe an la 7.000 de tone până în 2030, acoperind aproximativ 20% din cererea europeană.

În aceeași ordine de idei, cu prilejul Summit-ului UE – Canada din vara anului 2021, a fost anunțată lansarea parteneriatului strategic dintre cei doi actori privind lanțurile critice de aprovizionare cu minerale. Potrivit Comunicării Comisiei Europene privind materiile prime rare din septembrie 2020, Canada a fost inclusă în lista „țărilor bogate în resurse” cu „potențial mare neexploatat pentru construirea durabilă de parteneriate responsabile”. Astfel, acest parteneriat reprezintă o încercare a guvernelor canadian și ale statelor membre UE de a asigura lanțurile de aprovizionare pentru minerale și metale care vor fi esențiale pentru producția avansată necesară pentru tranziția verde și digitală. Procedând astfel, atât Canada, cât și statele membre UE încearcă să-și diversifice opțiunile de aprovizionare pentru a reduce dependența economică față de China, care furnizează aproximativ 98% din elementele de pământuri rare ale UE și rămâne o destinație cheie de export pentru materiile prime canadiene.

Nu în ultimul rând, resursele semnificative pe care le deține România – de cadmiu și litiu, beriliu, grafit, magneziu, niobiu, tantal și wolfram – esențiale pentru construcția de baterii electrice, autovehicule, echipamente electronice și super-aliaje, deschid calea unor potențiale investiții pentru România care trebuie stimulate și valorificate prin crearea unui cadru  concurențial stabil și prin promovarea resurselor României la nivelul Alianței Bateriilor și includerea în Alianță Europeană pentru Materii Prime Rare. În același timp, Coridorul verde al Dunării care vizează transformarea Dunării într-un canal de circulație ”verde”, cu ajutorul unor vehicule propulsate pe baza bateriilor cu hidrogen pentru transportul fluvial pe traseul Dunăre-Main-Rin, reprezintă o oportunitate pentru ridicarea nivelului de atractivitate pentru România în contextul Pactului verde european.

Impactul penuriei de cipuri și semiconductori asupra lanțurilor industriale

Nu în ultimul rând, pandemia a adus în atenția mediului de afaceri criza cipurilor și a semiconductorilor. În ultimii doi ani, cererea de cipuri a depășit oferta, ceea ce a afectat producția multor produse, de la telefoane până la mașini, televizoare și diverse aparate electrice. Potrivit Semiconductor Industry Association vânzările mondiale de semiconductori s-au situat la peste 44 mld. dolari în iunie 2021, în creștere cu aproape 30% față de iunie 2020. Comparativ cu principalele economii europene, piețele auto și IT din România sunt mici, motiv pentru care efectele crizei semiconductorilor se resimt cu o oarecare întârziere și într-o măsură mai mică. Cu toate acestea, în ultimii doi ani, uzina Dacia de la Mioveni a fost nevoită să își întrerupă producția de câteva ori din cauza acestei penurii de componente electronice și a crizei de semiconductori la nivel global.

Acest context volatil, însă, poate reprezenta o oportunitate pentru România care, potrivit Planului Național de Reziliență și Redresare aprobat de Comisia Europeană, își propune construirea unei unități de producție de cipuri și componente microelectronice cu o investiție europeană în valoare de 500 mln. de euro. Această prioritate, în acord cu obiectivul strategiei industriale a UE de a genera 20% din producția globală de cipuri până în 2030, încurajează statele membre să își dezvolte strategii naționale de construire a capacităților industriale și de producție pentru a reduce dependența de state non-UE. Drept urmare, considerăm că aceste nevoi ale mediului de afaceri privind lanțurile globale de aprovizionare cu semiconductori ar trebui valorificate de autoritățile române prin oferirea de stimulente și realizarea unui cadru legislativ atractiv pentru investitorii interesați de acest domeniu vital lanțurilor industriale.

 

Date de contact:

Biroul de Organizații Europene și Internaționale
Direcția de Relații Externe
E-mail: sabina.strimbovschi@ccir.ro; oana.alexe@ccir.ro