Publicat pe 28/09/2014

I. Observaţii generale

Remarcăm faptul că, o serie de amendamente discutate în ultimii ani cu asociaţiile şi organizaţiile din domeniul turismului, atunci când au fost dezbătute alte iniţiative de promovare a unei legi a turismului, au fost incluse în actualul proiect al legii. Pe de altă parte, însă, constatăm că sunt destul de multe aspecte importante necuprinse în acest proiect de lege. Printre acestea, pot fi menţionate:
– neintroducerea propunerilor formulate de experţii Organizaţiei Mondiale a Turismului, care au redactat Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026, în privinţa creării Organizaţiei Naţionale a Turismului, a introducerii Contului Satelit al Turismului, a propunerii de a se prevedea prin lege posibilitatea de a se înfiinţa societăţi de management al staţiunilor turistice, asa cum este propus prin Master Plan şi altele.
De asemenea, proiectul de lege nu prevede răspunderi şi sancţiuni care să fie aplicate operatorilor economici autorizaţi pentru a desfăşura activitate în domeniul turismului, care încalcă obligaţiile prevăzute la art. 62 din lege, ceea ce ar conduce la încălcarea frecventă ale acestor obligaţii legale, în lipsa unor sancţiuni adecvate faptelor săvârşite.Se pierde, astfel, ocazia de a se reglementa modalitatea de sancţionare a celor care desfăşoară activităţi de turism nefiscalizate, deoarece nu îşi clasifică spaţiile de cazare şi nu pot fi controlaţi, de către organismele de control de specialitate, în conformitate cu legislaţia actuală în vigoare şi fac concurenţă neloială operatorilor de turism autorizaţi.
Considerăm, pe de altă parte, că ar trebui ca, înainte de a se adopta legea turismului, să fie elaborată, dezbătută şi aprobată o strategie de dezvoltare a turismului în România, urmând ca legea turismului, să devină principalul instrument legal care să conducă la realizarea obiectivelor cuprinse în strategie.

II. Observaţii punctuale la articolele din proiectul de lege

1. La art. 2 propunem introducerea respectiv modificarea sau completarea, următoarelor definiţii:

Art. 2. – În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. agenţie de turism turoperatoare – operator economic care organizează şi comercializează servicii de călătorie, inclusiv pachete de servicii şi/sau facilitează achiziționarea de servicii de călătorie care fac parte dintr-o formulă de călătorie asistată.

2. serviciu de călătorie – serviciile ofertate şi/sau comercializate de către alți operatori economici, decât cei care prestează efectiv şi permanent aceste servicii:
(a) transportul de pasageri;
(b) cazarea în alte scopuri decât cel rezidențial;
(c) masa în unităţi de alimentaţie ;
(d) închirierea de autoturisme
sau
(d) orice alt serviciu turistic, care nu este auxiliar serviciilor de transport de pasageri, de cazare, masă sau de închiriere a unui autoturism;

3. pachet de servicii – combinație a cel puțin două tipuri diferite de servicii de călătorie, destinate aceleiași călătorii sau vacanțe, cu condiția ca:
(a) serviciile respective să fie grupate de un singur operator economic, inclusiv la cerere sau în funcție de selecția turistului, înainte de a se încheia un contract cu privire la toate serviciile sau
(b) să se încheie contracte separate cu furnizori individuali de servicii de călătorie, cu condiția ca serviciile respective:
(i) să fie achiziționate de la un singur punct de vânzare, în cadrul aceluiași proces de rezervare;
(ii) să fie oferite sau facturate la un preț forfetar sau total;
(iii) să facă obiectul unor materiale promoționale sau să fie vândute sub denumirea de „pachet” sau sub o denumire similară;
(iv) să fie combinate, după încheierea unui contract prin care un operator economic acordă turistului dreptul să aleagă dintr-o selecție de diferite tipuri de servicii de călătorie
sau
(v) să fie achiziționate de la operatori economici diferiți, prin procese de rezervare online legate, în care numele turistului sau informațiile personale necesare pentru finalizarea operațiunii de rezervare sunt transferate între operatorii economici cel târziu în momentul confirmării rezervării pentru primul serviciu;

2. Propunem eliminarea definiţiei de la Art.2, pct.24, referitoare la durata sezonului turistic pe litoralul românesc, având în vedere că o astfel de prevedere nu se justifică a fi prevăzută într-o lege (ci, într-un ordin de ministru ori al Preşedintelui ANT, respectiv, cel mult, într-o Hotărâre a Guvernului), dar şi pentru că majoritatea operatorilor turistici având activitate de cazare turistică sezonieră de pe litoral nu sunt de acord cu obligativitatea ca unităţile de cazare să fie deschise în luna mai şi în cea de a doua jumătate a lunii septembrie, când numărul turiştilor este foarte redus şi nu se justifică, din punct de vedere economic, cheltuielile cu menţinerea în funcţiune a unităţilor în lipsa turiştilor. De asemenea, sezonul de îmbăiere începe, pe litoral, la data de 1 iunie, ceea ce înseamnă că, pe parcursul lunii mai nu sunt asigurate servicii de salvare acvatică de tip Salvamar şi posturi de prim ajutor medical, vieţile turiştilor fiind în pericol, în perioadele respective.

3. Propunem completarea aliniatului d) de la art. 4, care să aibă următoarea formulare:
Art.4. d)
Organizează şi realizează activitatea de promovare turistică a României, atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele internaţionale, prin intermediul Organizaţiei Naţionale a Turismului- « România Turism », constituită ca organizaţie semi-autonomă, de utilitate publică, condusă de un Consiliu de Administraţie, format din reprezentanţi ai instituţiei de resort, ai patronatelor, ai organizaţiilor profesionale şi ai organizaţiilor de promovare şi dezvoltare turistică regionale şi ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României, organizaţie ce va fi înfiinţată prin Hotărâre a Guvernului României.
Motivaţie: Pentru a se putea realiza o mai bună promovare turistică a României, prin efortul comun al autorităţilor publice centrale, regionale, judeţene, locale, precum şi al asociaţiilor de promovare turistică şi a operatorilor privaţi din domeniul turismului. Această propunere se regăseşte, de altfel, în Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026.

4. Propunem completarea prevederilor art. 7 cu un aliniat nou (7), cu următorul conţinut:
(7) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a-i informa, cel puţin o dată pe an, pe operatorii turistici din staţiune (care colectează taxa hotelieră şi o virează la bugetele locale), cu privire la destinaţiile fondurilor colectate.
Motivaţie: Pentru transparenţa cheltuielilor realizate din sumele colectate.

5. La art. 10 considerăm că, în privinţa serviciilor publice locale « Salvamont » este necesară o prevedere legală care să oblige unităţile administrativ- teritoriale învecinate din zonele montane să coopereze în buna funcţionare a acestui serviciu, în baza unei reglementări ce va fi aprobată prin hotărâre de guvern.
Motivaţie: Necesitatea colaborării strânse între serviciile « Salvamont » din judeţele învecinate, pentru salvarea vieţilor turiştilor montani aflaţi în pericol de către cele mai apropiate puncte de salvare « Salvamont », indiferent de apartenenţa lor la teritoriul unui anumit judeţ.

6. Considerăm că al. (3) de la art. 10, referitor la serviciile publice de salvare acvatică « Salvamar », ar trebui reformulat, pentru o mai mare claritate, modul de exprimare fiind ambiguu, în privinţa contribuţiei titularului dreptului de administrare sau de închiriere a plajelor cu destinaţie turistică la finanţarea acestor servicii.
Propunerea noastră este ca finanţarea să se realizeze în procent egal, de câte 50%, din bugetul de stat central, respectiv din bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază administrativă se află plajele turistice, având în vedere că turiştii care beneficiaza de aceste servicii provin din întreaga ţară.

7. Considerăm necesară detalierea prevederilor art. 14, al. (1), astfel încât să aibă următorul conţinut:
Art. 14 – (1) Consiliul Naţional al Turismului are în componenţă reprezentanţi ai autorităţilor publice, ai patronatelor din industria turistică, ai organizaţiilor profesionale din turism, ai organizaţiilor de promovare şi dezvoltare turistică, ai mediului academic, precum şi reprezentantul Camerei de Comerţ şi Industrie a României.
Motivaţie: Considerăm necesară detalierea organizaţiilor care vor face parte din Consiliul Naţional al Turismului şi solicităm includerea reprezentantului desemnat al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, asociaţie cu cea mai mare reprezentativitate a mediului de afaceri din ţara noastră, ai căror membri fac parte din toate domeniile de activitate, din întreaga ţară, inclusiv din domeniul turismului şi al activităţilor conexe turismului.

8. La art. 35, al. (1), pct. f), considerăm că, în loc de « sistemul hotelier din România » , ar trebui formulat « structurile de primire turistică având funcţiuni de cazare turistică », pentru a putea extinde implementarea conceptului de « etichetă turistică » şi altor categorii de unităţi de primire turistică, nu doar hotelurile.
9. Propunem completarea, după art. 51, cu un nou articol:
Art. 51’. Autorităţile administraţiei publice locale pe teritoriul cărora se află staţiuni turistice pot înfiinţa societăţi de administrare a staţiunilor turistice respective, prin parteneriate de tip public-privat. Reglementarea modului de organizare şi funcţionare a acestor societăţi se va realiza prin Hotărâre de guvern.
Motivaţie: Este una din propunerile formulate de experţii Organizaţiei Mondiale a Turismului, cuprinsă în Master Planul de Dezvoltare Turistică a României şi care ar permite o implicare corespunzătoare, efectivă, a întreprinzătorilor din staţiunile turistice la buna gospodărire şi administrare a staţiunilor turistice.

10. Considerăm că este mult prea succintă formularea art. 58 şi că acest articol ar trebui să prevadă, cât se poate de explicit, obligaţia ca structurile de primire turistică având funcţiuni de cazare turistică să furnizeze, în mod operativ, respectivele informaţii.

11. La art. 60, al. (2), considerăm că, din componenţa echipelor mixte de control ar trebui să facă parte şi reprezentanţi ai organizaţiilor patronale din staţiunea respectivă.
Motivaţie: Pentru a se preîntâmpina situaţiile de abuzuri în executarea controalelor respective.

12. Considerăm că ar trebuie clarificate prevederile de la art. 63, în sensul reformulării acestuia, astfel încât conducerea operativă a agenţiei de turism sau a structurii de primire turistică să deţină, în mod obligatoriu, un brevet de Manager în turism. Condiţiile obţinerii brevetului (studii, experienţă) pot fi detaliate prin ordin al ANT.
De asemenea, considerăm că ar trebui să fie prevăzută prin lege şi posibilitatea ca structura de primire turistică să poate fi administrată şi condusă de o persoană juridică, autorizată în acest sens de instituţia de resort.

13. La Art. 66 propunem introducerea lit. f) şi g):
– Turistul are următoarele obligaţii:
f) de a încheia, în cazul achiziţionarii unor servicii de călătorie externe şi/sau a unor pachete de servicii de călătorie externe, o poliţă de asigurare de călătorie, valabilă pe întreaga perioadă a sejurului, care să acopere cel puţin următoarele servicii: asistenţa şi transportul medical de urgenţă, repatrierea medicală şi repatrierea în caz de deces.
g) să repare toate prejudiciile aduse operatorului economic, ca urmare a nerespectării prevederilor contractului de prestări servicii de călătorie.